A fost
odata ca niciodata o mare isterie legata de fatidica zi de 21 decembrie 2012.
Ca vine apocalipsa, ca o sa fie haos, ca n-o sa mai avem acces la tehnologie,
ca omenirea se va scufunda intr-un nou ev mediu etc etc. Ei, bine, 21 decembrie
2012 a venit si a plecat de ceva vreme si nu s-a intamplat nimic iesit din
comun. Insa la o privire mai atenta, se pot identifica diferente subtile in
comportamentul uman. Oamenii sunt mai irascibili, mai predispusi la accidente,
notiunea de rabdare a disparut aproape complet, iar reactiile sunt de obicei
violente. Da, sunt de acord, asta se intampla de ceva ani incoace, de cand am
intrat intr-un secol al vitezei. Dar aceste aspecte s-au acutizat in ultimul
an.
Stiu ca
sunt multi cei care au sesizat aceste aspecte, si au emis ipoteze diferite de
venirea celor patru cavaleri ai apocalipsei, insa vocile lor nu sunt la fel de
auzite ca celelalte care anunta cine stie ce potop. Dar nu pot sa nu ma intreb
daca nu cumva noul ciclu care a inceput in decembrie 2012 nu se refera de fapt
la testarea reactiilor omenirii. Care e prima reactie in cazul in care ti se
intampla ceva rau [in aparenta]? Esti nervos, dai cu ceilalti de pereti? Mergi
pana in panzele albe cu asta, sau la un moment dat te trezesti si realizezi ca
abordezi gresit lucrurile si incepi sa raspandesti calm si lumina in jurul tau,
inclusiv asupra persoanelor care ti-au facut “rau”?
Parerea
mea este ca scopul final al acestui “exercitiu” este de a ne deschide ochii si
de a ne determina sa fim capabili sa raspundem cu iubire neconditionata,
iertare, lumina si armonie, indiferent de incercarile la care suntem supusi. Si
da, este cumplit de greu sa faci asta. Si mai mult ca sigur nu o sa ne iasa din
prima. Dar, totusi, este posibil si totul tine de autoeducatie. Daca persistam
in greseala de a reactiona violent si de a lasa impulsul de moment sa
predomine, nu vom mai putea vorbi de o evolutie spirituala, nu vom fi cu nimic
mai presus de animalele din care ne tragem. Fiecare reactie negativa a noastra
influenteaza negativ oamenii din jur, atragand dupa sine un lant nesfarsit de
negativism.
Este
dificil la inceput, pentru ca de multe ori anumite reactii ne-au intrat in
reflex si ne este practic imposibil sa acceptam faptul ca suntem, daca nu cauza
unei probleme, cel putin cauza perpetuarii acesteia. Uneori suntem atat de
adanciti in cercul nostru vicios, incat nu vedem ca lucrurile ar fi mult mai
simple daca am incerca sa le facem altfel. Ca sa-l citez pe Einstein, “Nebunia
înseamnă să faci același lucru în mod repetat și să te aștepți să obții alt
rezultat”. Si inlocuiti voi “nebunia” cu orice altceva.
Pasul cel mai important, dar si
cel mai dificil de infaptuit, este CONSTIENTIZAREA ca fiecare lucru care pare a
fi rau, aduce dupa sine lucruri bune, insa perceptia noastra asupra
rezultatului depinde in totalitate de felul in care abordam “problemele” si in
care decidem sa reactionam. De fapt, ceea ce ni s-a inoculat din frageda
pruncie ca fiind “rau”, este de fapt o accelerare a lucrurilor, deoarece Raul
in sine nu exista, este doar o alta parte a Binelui, atata tot. De aceea nu pot
exista unul fara celalalt, pentru ca sunt un intreg. Notiunea de “rau” este pur
si simplu o iesire din niste tipare pe care le-au stabilit inaintasii nostri si
care au functionat pana la un punct. In momentul in care constientizam acest
lucru, brusc vom vedea totul intr-o lumina cu totul noua, iar dracul nu o sa
mai fie atat de negru pe cat parea la inceput.
